~ALTFEL SPUS~

,,- Si, ce ti-a zis samanul?

  • Ca sunt vraiste; vraiste rau. Un fel de umbra.
  • Si asta ce inseamna?
  • Pai, inseamna ca ar cam fi timpul sa ma vindec…sa-nvat sa traiesc din nou.
    Zice ca sunt saturata de realitate.
    Ca am picat de-atat de multe ori de fazan, de prea credula ce sunt. Nu stiu prea bine la ce se refera cu asta…
  • Si-acu’, ce-ai sa faci?
  • Pai, imi dadu o rateta* , cica… sa uit, sa ma dezvat.
  • Atunci, inseamna ca-i o boala grea, asta a ta.
  • Si eu cred ca da.
    M-a intors pe toate partile, m-a consultat si a zis ca am:

Gol toracic de iubire fata de mine insami.

Carenta de pasiune.

Ca imi lipseste curajul sa visez.

Ca fericirea m-a parasit cand am incetat sa cred in mine.

Ca vointa s-a chircit, de-atata timp nefolosita.

Ca am exces de trecut, lipsa de pretuire de sine, ranchiuna crescuta si insuficienta de iubire.

  • Mare dreptate avu samanu’! Esti vraiste rau…

Si ce rateta* ti-a dat?

  • Stai sa-ti citesc ce-apucai sa scriu…ca batranul vorbea prea repede.

Sa dorm pe lavanda, ca sa miros frumos.

Sa-mi fac o baie cu flori, ca sa ma simt frumoasa si iubita.

Sa mananc miere, ca sa imi amintesc ce dulce e viata.

Sa-mi fac un capriciu, ca sa-mi amintesc sa ma rasfat.

Sa ma privesc in oglinda si sa vorbesc cu mine, ca sa nu uit ca sunt vie.

Sa dansez desculta, pentru ca imi lipseste conectarea cu mine si cu natura.

Sa rad fara motiv, ca sa n-ajung o acritura incruntata.

Sa cant sub dus, ca sa nu mai sugrum cuvintele, sa nu le mai opresc in gat si le las sa curga asa cum curge apa.

Sa ma-nvartesc pana ametesc, ca sa-mi amintesc ca nu trebuie ca toate drumurile sa fie drepte.

Sa ma joc cu catelul, ca in interior sunt in continuare o fetita.

Sa urc pe varful muntelui si sa-mbat cu aerul curat, sa-mi deschid bratele pentru ca vantul sa ma poata imbratisa.

Sa privesc rasaritul si apusul.
Sa dorm sub stele.
Sa ma odihnesc pe plaja.
Sa inot goala.
Sa calatoresc departe.
Sa-mi pierd controlul.

SA ACCEPT VIATA.

(preluat din Geometria Sacră)

Iubire…Fericire2❤🌹🥰

❤De ce iubim, întotdeauna, cu pasiune? – fiindcă aceasta ne face foarte fericiți; de ce trebuie să o mărturisim sincer? – fiindcă aceasta îl face fericit pe celălalt; de ce trebuie să căutăm să dovedim aceasta, chiar cu prețul sacrificiului? – pentru a ne da puterea să sperăm că, numai în felul acesta, omenirea va izbuti, într-o bună zi, să-şi lepede cel mai mârșav păcat – egoismul brutal.

Să dai, să dai, iată marea fericire a vieții. Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Să dai râsul, să dai lacrimile… să-ți trăiești aventurile, să-ți trăiești durerea… să înhați raza de bucurie care fuge, să-ți arăți dinții frumoși în râsul pe care niște ochi umezi ți-l cerșesc și apoi să plângi nebunește, din toată inima sătulă de bucurie! Să plângi un timp… și apoi să râzi!🤣

Să lupți pentru o idee, să lupți pentru un sentiment, pentru o patimă sau pentru o nebunie, dar să crezi în ceva și să lupți, asta e viața. Cine nu simte nevoia unei lupte, nu trăiește ci vegetează.

Cât de târziu ne învață viața să prețuim sentimentele la adevărata lor valoare… Cu câtă înverșunare ne risipim toți frumoasa și înșelătoarea tinerețe, care nu mai revine niciodată… Cu câtă dărnicie risipim aurul curat în schimbul tuturor tinichelelor sclipitoare…

Cel care, de copil, nu a fost zguduit de suferințe inexplicabile, de dorințe nerostite și care nu a avut de mic o înclinare pentru un gen oarecare de artă, nici iluzii nebune, nici speranțe ciudate, întemeiate pe forțele sau aptitudinile sale, pe creațiile sale, mai mult sau mai puțin comice; cel care n-a plâns cu sughițuri de o mie de ori pe noapte, fără să știe de ce, nici n-a căzut în extaze neobișnuite, nici n-a izbucnit în veselii neașteptate, nici n-a făcut prostii extravagante, acela poate fi sigur că va reuși să ajungă tot ce va voi: un avocat bun, un jandarm strașnic sau un băcan destoinic, dar niciodată un artist, pentru că nu are suflu divin, nu are suflet.

Panait Istrati
(10 august 1884 – 16 aprilie 1935)

Povestea Sfintei Cruci

Constantin cel Mare, întâiul împărat al creştinilor, avea război, precum zic unii dintre istorici, la Roma, împotriva lui Maxenţiu, până a nu lua împărăţia. Iar alţii zic că la apa Dunării, împotriva sciţilor.

Văzând că mulţimea potrivnicilor era mai multă decât oastea lui, era cuprins de nedumerire şi frică. Atunci i s-a arătat în amiaza zilei semnul Crucii cu stele pe cer, şi litere romane împrejurul Crucii, care şi acelea erau închipuite cu stele şi ziceau: „Întru aceasta vei birui”. Făcând numaidecât o cruce de aur, după chipul celei ce i se arătase, şi poruncind să fie purtată înaintea ostaşilor săi, au dat război cu vrăjmaşii, dintre care cei mai mulţi au pierit, iar alţii au fugit.

Pentru aceasta, gândind întru sine la puterea Celui ce a fost răstignit pe Cruce, şi crezând că Acesta este Adevăratul Dumnezeu şi întărindu-se cu Botezul împreună cu maica sa, a trimis-o la Ierusalim ca să găsească Crucea lui Hristos. Şi a aflat-o ascunsă, împreună cu celelalte două cruci, pe care fuseseră răstigniţi tâlharii; şi nu numai crucile, ci şi piroanele le-au aflat. Neştiind împărăteasa care ar fi Crucea Domnului, s-a arătat aceasta prin minune. O femeie văduvă moartă, de care s-a atins Crucea, a înviat; iar celelalte doua cruci ale tâlharilor nu au arătat nici un semn de minune. Atunci împărăteasa s-a închinat şi a sărutat Crucea, împreună cu toata suita. Şi neputând încăpea tot poporul să se închine, s-a rugat ca măcar să o vadă. Atunci s-a suit Fericitul Macarie, patriarhul Ierusalimului, şi a înălţat deasupra amvonului Cinstita Cruce, si văzând-o poporul, a început a striga: „Doamne, miluieşte!” Şi de atunci a început a se ţine sărbătoarea Înălţării Cinstitei Cruci.

Sursa:internet

1 Leu de la bunica

Oprește-te AZI câteva minute și citește această povestioară care sunt sigură că te va emoționa până la lacrimi…

” 1 LEU DE LA BUNICA „O bătrână stă la o masă într-o cofetărie. Chelnerița aduce meniul și-i cere comanda. Bătrâna răspunde:

– Cât costă o felie de tort?
Chelnerița răspunde:
– 3 lei.
Bătrâna scoate niște monede din buzunar, începe să numere încet și apoi întreabă din nou:
– … și cât costă cea mai mică?
Chelnerița devine puțin nervoasă pentru că avea multe mese de servit.
I-a răspuns:
– 2 lei.
– Nu-i nimic, atunci o iau cu plăcere pe cea mai mică, a răspuns bătrâna.
Chelnerița a adus felia de tort enervată și imediat a pus nota de plată pe masă gândindu-se ca nu cumva să plece imediat băbuța și să nu achite.
Bătrâna, mâncând foarte încet și cu plăcere tortul, s-a ridicat încet, a pus banii pe masă, a scris ceva pe o foaie de hârtie și a plecat. Pe marginea farfurioarei mai lăsase un plic.
Când chelnerița s-a dus să curețe masa, a observat că bătrâna îi lăsase bacșiș un leu.
Emoția și surpriza i-au adus o suferință în suflet nespusă. S-a întors repede să caute bătrâna pentru a-i returna bănuțul și a-i mulțumi. Era prea târziu, plecase.
I-a părut rău că a judecat-o pe bătrână ieftin. Bătrâna avea doar 3 lei și tocmai luase o felie de tort de 2 lei pentru a-i da 1 leu ca dar.
Apropiindu-se tânăra din nou de masă, observă un plic pe care îl deschise și descoperi o poză…Era o fotografie cu chipul mai tânăr al bătrânei ținând în brațe un copil.
Apoi citi un bilet:
Maria….Nu mă cunoști…
Părinții tăi acum 20 de ani au avut un accident și au murit,te-am crescut până la 3 ani, apoi și eu am suferit un accident vascular, iar tu ai fost înfiată.
Te-am găsit greu, iar astăzi am văzut-o în tine pe fica mea. Mare bucurie!Semeni leit cu ea!
Te iubesc nespus!
Acum am plecat la azilul de unde sunt…
Nu mă căuta…
Ai aici adresa și o cheie unde vei găsi o locuință cu tot ce îți trebuie. Este a ta și a viitorilor tăi copii…
Nu plânge…
Te îmbrățișez cu mult dor și drag,
Bunica Ana.

Tânăra izbucni în lacrimi și săruta atât poza cât și scrisoarea.
Cu 1 leu în mână stătea și privea la Ceruri.
După 2 săptămâni de căutări găsise azilul unde stătea bunica.
Când a ajuns acolo cineva o așteptă pe Maria și îi spuse:
– Vă rog să ne iertați.
Bunica Ana a plecat la Ceruri acum 4 zile.
Știa că veți veni și v-a lăsat câteva cadouri.
Vedeți casa nouă de alături?
Este construită de ea pentru bătrânii singuri. Ați avut o bunică minunată.
Tânăra se așeză pe un scaun și își cuprinsese fața cu palmele sale, iar printre ele curgeau picuri de lacrimi…
Era durerea adâncă pentru bunica ei.

Această poveste reală arată clar că se pot trage concluzii pripite,pentru că înainte de a judeca pe cineva ar trebui să privești între pereții săi, să îi cunoști temerile și grijile lui. Nu lovi ! Nu folosi cuvântul ca o armă pentru că doare!

Vei fi urmărit toată viața de răutatea lor…
Atunci vei vedea cât de fragil este omul din spatele aparenței…Vei observa că sunt oameni minunați pe care nu îi cunoști dar îi judeci după aparențe.
Și Hristos a fost purtat pe brațele Maicii Domnului.Și Hristos a avut o mamă.
Unii copii au fost legănați pe brațele mamelor lor, alții pe brațele bunicilor, sau nu au mai apucat nici o sărutare.
Unii copii dorm nemâncați sau loviți, iar alții în Africa mor de foame.
Mergi și sărută mâinile care te-au crescut și educat.
Dacă nu mai sunt roagă-te pentru ei!

Sursa: Colorăm viața împreună